Războiul - cenuşă, durere şi suferinţă, pustiu creat de om. Atîta gol în urma lui, atîta scrum scăldat în lacrimi; orfani însinguraţi, mame înălbite de durere, văduve împietrite de suferinţă.
“A fost război
Ecoul lui si-acum mai este viu”
După 65 de ani de la biruinţa asupra fascimului, amara amintire a războiului încrustată în sufletele celor care au stat la strajă cu preţul vieţii, celor care au dat omenirii şansa de a avea un viitor, le mai bîntuie visele şi azi. Cînd povestesc durerea şi frica dusă pe aripile morţii, transmit în sufletele noastre plumburiul si deşertăciunea războiului. În acei ani a fost semănată doar sămînţa morţii care a rodit în anii următori.
Primăvara anului 1945 a fost o reînviere din cenuşă, dupa patru ani, a reapărut sorele de după norii de fum, s-a auzit cîntecul pasarilor de după vuietul înfricoşător al gloanţelor, a renăscut fericirea din lacrimi de durere. Din păcate ecoul marelui război nu atins sensibilitatea sufletului din fiecare, cei care traiesc azi în pace, nu o preţuiesc. Pacea în lume va fi, cînd fiecare om va avea pace in sufletul său.
Pacea este pasărea ce se avîntă spre culmile libertăţii, purtînd pe aripile sale dreptatea. Gustul ei dulce, sfinţenia ei este preţuită printre lacrimi de miile de oameni care au trecut prin calvarul morţii. Mult visată în timpul războiului, şoptită în noapte de buzele copiilor înspăimîntaţi de acţiunile celor mari, strigată de soldaţii ce se avîntau în văpaia morţii, de 65 de ani mîngie ranile celor care au ramas cu urme adinci brazdate in suflet. Pace în lume, pace în casa, pace în suflet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu