Scoala, ne invata sa zburam spre inaltimile absolutului,aici incepem a ne scrie propriul destin. Cei 12 ani petrcecuti impreuna cu voi dragi colegi, au fost cei mai frumosi si de neuitat,alaturi de voi am invatat arta cunoasterii, de la scumpii nostri profesori am invata sa ne ridicam din praful neputintei. Mereu impreuna eram cei mai puternici, dar astazi a venit ziua cind trebuie sa ne desfacem aripile si sa incepem zborul spre culmi. Drumurile noastre se despart aici, dar au o destinatie comuna ,spre implinirea noastra ca om.
Va doresc sa cuceriti apogeul,dar sa nu uitati ca ati fost si voi o data copii neajutorati si plini de viata. Oriunde va va goni vintul corabia vietii, amintitiva de portul din care ati inceput frumoasa vostra calatorie, pretuti amintirea fiecarei clipe petrecute aici,, in bratele copilariei dulci si nevinovate.
Ultima noastra zi de scoala,plina de emotii....nerabdatori sa ne potolim setea de necunoscut suntem opriti de nostalgia ce ne inunda sufletele inca de copii.
Va doresc o calatorie frumoasa, ridicati ancora acum si plutiti cu demnitate spre noi tarimuri ale cunoasterii!
VA IUBESC DRAGI COLEGI!!!

scumpii ani de liceu au zburat in neant

pacea nu înseamna doar absenţa războiului, ci înseamnă virtute, este o stare de spirit, de bunăvoinţă de încredere şi dreptate!

Noi suntem viitorul pentru care au luptat

respect pentru cei care ne-au dat un prezent

65 de ani de la biruinta asupra fascismului

Războiul - cenuşă, durere şi suferinţă, pustiu creat de om. Atîta gol în urma lui, atîta scrum scăldat în lacrimi; orfani însinguraţi, mame înălbite de durere, văduve împietrite de suferinţă.

“A fost război

Ecoul lui si-acum mai este viu”

După 65 de ani de la biruinţa asupra fascimului, amara amintire a războiului încrustată în sufletele celor care au stat la strajă cu preţul vieţii, celor care au dat omenirii şansa de a avea un viitor, le mai bîntuie visele şi azi. Cînd povestesc durerea şi frica dusă pe aripile morţii, transmit în sufletele noastre plumburiul si deşertăciunea războiului. În acei ani a fost semănată doar sămînţa morţii care a rodit în anii următori.

Primăvara anului 1945 a fost o reînviere din cenuşă, dupa patru ani, a reapărut sorele de după norii de fum, s-a auzit cîntecul pasarilor de după vuietul înfricoşător al gloanţelor, a renăscut fericirea din lacrimi de durere. Din păcate ecoul marelui război nu atins sensibilitatea sufletului din fiecare, cei care traiesc azi în pace, nu o preţuiesc. Pacea în lume va fi, cînd fiecare om va avea pace in sufletul său.

Pacea este pasărea ce se avîntă spre culmile libertăţii, purtînd pe aripile sale dreptatea. Gustul ei dulce, sfinţenia ei este preţuită printre lacrimi de miile de oameni care au trecut prin calvarul morţii. Mult visată în timpul războiului, şoptită în noapte de buzele copiilor înspăimîntaţi de acţiunile celor mari, strigată de soldaţii ce se avîntau în văpaia morţii, de 65 de ani mîngie ranile celor care au ramas cu urme adinci brazdate in suflet. Pace în lume, pace în casa, pace în suflet...

Scopul istoriei îl constuie cunoasterea dezvoltării omenirii